duminică, 21 februarie 2010

Visul unei nopti de ... iarna !



Asemenea vise se traiesc pe cele mai inalte culmi, unde natura iti poate fi cel mai bun prieten ce iti dezvaluie secrete si frumuseti nebanuite, dar uneori iti poate juca si feste cand toate stihiile vin asupra-ti si cauti cu disperare un refugiu din calea lor.
Numai un om pregatit poate avea sanse sa scape cu bine!

In scurta vacanta de dupa sesiune nu mi-a fost dat sa pot pleca macar pentru cateva zile in sanul naturii dezlantuite din pricina vremii indoielnice, cu ploi si lapovita, cu risc mare de avalansa chiar si la mici altitudini, ce m-ar fi tinut captiv in cabana, asa ca am preferat 3 zile de odihna la tara, la gura sobei, cu o carte buna varata sub nas si o pisica lenesa sa-mi toarca in poala.

Poate ca am ales o carte mult prea incitanta ("Varfuri fara zei" Fritz Rudolph) ce nu m-a lasat sa stau toata ziua la caldurica si m-a impins afara din casa sa ma bucur de zapada ramasa prin curte. Asadar, randurile bine intiparite in mintea mea au dat frau liber creativitatii si au prins contur in curtea din spatele casei.

Pentru a descrie cat mai sugestiv cele intamplate am de aratat cateva poze, nu foarte reusite, dar destul de graitoare.

Imi pare rau doar ca nu am pozat toate fazele prin care a trecut pana sa arate in acest fel si evolutia bivuacului de la fundatie si pana la predarea la cheie :)) poate nu am fost de la bun inceput increzator ca voi reusi de unul singur sa inchid complet arcada igluului, dar cu fiecare bucata de zapada, atent selectionata, de zeci de ori masurata si mai apoi decupata cu precizia fierastraului manual, ulterior slefuita cu lopatica pentru a-si face loc printre celelalte blocuri de zapada spre a invinge neincrederea in reusita.



Usa este mereu deschisa, caci oricine se incumeta sa-mi calce pragul e bine venit !

Chiar si pisica a prins din zbor cateva idei dintre randurile cartii si infranta de curiozitate a parasit culcusul calduros de langa soba si s-a alaturat incercarii mele temerare de a cladi un camin pentru amandoi.


Dupa aproape 4 ore de munca pot spune in sfarsit ca am si eu casa mea la care am visat atat de mult, construita doar prin forte proprii si in totalitate ecologica. Un mic regret incape totusi, n-am avut sacul de dormit la mine si astfel sa o pot mobila complet si sa ma mut in ea.
N-ai nevoie de foarte mult ca sa fi fericit!

Niciun comentariu: