Buila la mare inaltime - Creasta Stogsoare

Duminica in zori trezit de soarele diminetii imi arunc in rucscac coltarii, hamul, casca si ceva merinde imi trag rapid bocancii in picioare si ies in strada sa fiu racolat de Catalin cu masina, mai adunam de pe la cuiburile lor pe rand pe Costin si pe Cornel si plecam sa ne bucuram de un cer senin pe crestele inzapezite din Buila.

Iesim rapid din Pitesti si ne indreptam vertiginos spre Ramnicu Valcea unde facem ultimele provizii iar de aici nimic nu ne mai sta in cale pana in Buila. Ajunsi intr-un tunel unde turturii impaienjenisera trecerea, ne razboim cu ei si ii luam la tinta, iar ei cad unul cate unul sub asaltul pietrelor zvarlite cu tinta precisa. Asadar ne facem cale si urmam lumina de la capatul tunelului.


Pe o asemenea vreme tot ce doream cu totii era sa admiram privelistea din creasta, asa ca fara sa zabovim prea mult strangeam hamul pe noi, ne potcovim cu coltarii, fixam casca pe cap si urcarea incepe domol pe deasupra tunelului. Spun domol pentru ca ceea ce din vale nu parea sa opuna prea mare rezistanta, ne-a cerut o prima asigurare in coarda. Pasez pioletul meu lui Cornel, iar acesta parcurge incet si sigur distanta pana la primul copac de unde ne trimite o coarda de ajutor. Gratie sprijinului primit de sus il ajungem din urma si ne putem continua periplul.


O taiem rapid in dreapta printr-un jgheab cu zapada intarita ce permite o urcare foarte placuta printre copaci. In doar cateva minute ne bucuram din plin de lumina din creasta Stogsoare si ne este dezvaluit ochilor peisajul alpin imposibil de descris in cuvinte. Ne oprim pentru ceva poze, mai lepadam ceva haine, iar apoi cu mare atentie pasim pe creasta ingusta si inzapezita, pe urmele lasate de copita unei capre negre. Inaintam cand cu ochii pe unde pasim, cand la peisajul dezvaluit noua, reperand in dreapta in vale Cabana Cheia, iar in stanga Masivul Fagaras.

Cabana Cheia Masivul Fagaras

Mergem ce mergem pana ce ne vedem nevoiti sa facem un prim rapel pentru a ne putea urma traseul. Rand pe rand ne lasam in coarda coborand intr-o sa de unde ne recuperam coarda si tot inainte pana ce ne vedem nevoiti sa ne asiguram iar in coarda pentru a ne catara si descatara pe niste portiuni ce imbinau stanca cu zapada ingheatata. Cata pleaca primul si fixeaza asigurari pentru toti, Cornel il urmeaza, iar eu raman pe urma sa adun asigurarile de pe traseu. Procedeul se repeta, iar apoi ajunsi la jumatatea traseului luam o mica gustare pastrand in drepta imaginea cabanei Cheia, iar Fagarasul dispare din peisaj, dar in schimb rasare in fata noastra Claia Stramba.

Claia Stramba

In ceea ce urmeaza de parcurs ramanem neasigurati, dar foarte prudenti la fiecare pas si usor usor ne apropiem de o alta parte spectaculoasa a traseului. Ajunsi la marginea unor pereti verticali imposibil de coborat la liber, scotem iar din rucsaci artileria grea si ne pregatim sa ne bucuram de senzatia coborarii in rapeluri succesive, patru la numar, de cate aproximativ 30 m fiecare. Nici unul n-a semanat cu altul, cu exceptia procedeului folosit, am asigurat coarda de cate un copac, ne-am legat in coarda, si unul cate unul am am lunecat pe coarda. Abia cand ajungeam cu totii jos la capatuil coardei incepeau emotiile si frica, cand incepeam recuperarea corzii, temandu-ne ca nu cumva sa ramana agatata printre crengile copacilor, dar aceasta s-a dovedit parte din echipa si s-a intors la noi de fiecare data, gata pentru inca si inca un rapel.


Pe parcusul coborariilor am intalnit si ceva grote din care speram sa nu scoata nasul la lumina Mos Martin, trezit de noi din hibernare, dar in schimb am gasit un mic liliac ce n-a parut deloc deranjat de prezenta noastra.


Am ramas si suspendati deasupra stancilor taioase dar reveneam rapid cu picioarele pe pamant. Din rapel in rapel am ajuns la baza padurii, am strans tot si am pornit spre Cheia, unde nu am stat prea mult la taclale din pricina orei inainte, asa ca am dat bice si am revenit la masina, stiind ca acolo sunt ultimele noastre rezerve de mancare. Am mancat pe saturate, ne-am imbarcat si am luato binisor la vale, intorcandu-ne teferi si nevatamati la casele noastre.