Google Rocks!!!!

Lumea zice ca sunt maniacccc !!!!
Daca's maniac n-am ce sa fac
Dar lumea are sufletul sarac
Pai nu mai bine maniac?!

Stau pe Google minute si ore si zile
Surfez, navighez pana naufragiez!!!

Where is the love?

People killing people dying
Children hurtin you hear them crying
Can you practice what you preach
Would you turn the other cheek?
Father Father Father help us
Send some guidance from above
Cause people got me got me questioning :

Where is the love?
Where is the love?
Where is the love?
Where is the love?
Where is the love?

Melcutu'

El e Melcutu' si isi duce viata linistit in padure, alaturi de celelalte animale, convietuind in armonie si ducand o viata sanatoasa. In cele ce urmeaza voi relata cum decurge o zi normala in aceasta comunitate restransa.

Asadar, intr-o zi Melcutu' alerga de nebun prin padure de'i falfaiau ochii.

La un moment dat se intalneste cu vulpea care tocmai isi aprindea o tigare, iar Melcutu' zice:

- Vulpeo, nu e bine sa fumezi, mai bine hai cu mine sa alergi.

Dupa ce incep sa alerge se intalnesc cu lupul care isi facea liniute pe o oglinda ca sa traga pe nas, iar vulpea si Melcutu' il conving ca nu e bine, reusind sa-l inroleze si pe el in cursa.

Mai departe se intalnesc cu bursucul care isi cauta vena. Dupa indelungi certuri cu acesta reusesc sa-l corupa facandu-l sa nu se mai drogheze si pleaca si bursucul cu ei la alergat. Mai alearga ei ce mai alearga si se intalnesc cu ursul care fuma marijuana si incepand sa rada le spune:

- De fiecare data cand Melcutu' ia Extasy alergati ca fraierii prin padure!!!

I want to be formal, but i'm here to party !!!

Chiar daca nu am mai postat pe blog tricourile pictate in ultima vreme, asta nu a insemnat ca nu am mai pictat. Prin urmare va prezint un tricou realizat in toamna : Tuxedo t-shirt !!!

Tuxedo T-shirt

Povestea unui pas

Un domn profesor de la facultate, fata de care am un mare respect pentru felul in care isi tine prelegerile in fata studentilor, ne-a spus inainte de unul dintre cursuri urmatoarea zicala: "Drumul de o mie de mile incepe cu un pas!" Foarte adevarat! Dar un pas inseamna mult mai mult, un pas deja facut nu mai poate fi dat inapoi si nici cale de intoarcere nu mai exista, asadar fiecare pas e gandit si bine pus la punct, trebuie sa sti pe unde calci, pe ce sa calci si ce sa eviti. Un pas am facut si noi, un pas facut corect si la timpul lui, de aici vom merge inainte si nu ne vom opri pana ce nu vom ajunge la destinatia finala. Acest pas e facut de noi cei care suntem datori sa luam atitudine fata de tot raul ce ne inconjoara si pe care talpa noastra incearca sa il doboare, sa nu il lase sa se ridice ci sa ramana lipit pamantului.

Cine suntem noi? Suntem generatia care poate schimba multe, pentru ca dupa cum Tudor Chirila spune in Scrisoarea catre liceeni, schimbarea vine o data la o generatie. Nu mai suntem doar indivizi ce orbecaie in intuneric, de acum suntem un grup unit de un tel comun ce a gasit lumina ce ne-a dat un sens si o directie.

Ce vrem noi? Vrem totul, asa cum trebuie sa fie, vrem normalitate in aceasta societate, vrem sa putem respira, vrem sa ne exprimam liber, vrem sa aratam ce putem, vrem sa aratam ca suntem mai buni. Vrem!

Acestia suntem Noi :

Suntem Noi, nu ne puteti vedea infatisarea, dar ne puteti recunoaste usor dupa ceea ce noi simbolizam,suntem telul nostru comun ce ne uneste si iese la iveala lasand sa se vada idealurile noastre, suntem lupta si vom fi biruinta.
Da, dupa cum observi suntem uniti de iubirea ce o purtam in sufletele noastre fata de natura, acesta este raspunsul nostru fata de Mama Natura, careia ii suntem etern datori si nici o viata daca am incerca sa ii multumim si sa o rasplatim, n-am avea timp suficient sa o ocrotim asa cum Ea o face fata de noi.

In schimb ce facem, ii culcam la pamant padurile si ii secam izvoarele, ii pradam cu lacomie marile si oceanele si ii fragem aripile-n zbor prin otrava ridicata-n aer. Asta e multumirea ce o aducem noi Pamantului. Nu e de mirarea ca Terrei ii e greu sa ne mai gazduiasca si fara voia ei ii provocam traume ce se rasfrang asupra noastra, iar noi aruncam vina tot in carca ei atunci cand ne uscam de secete ce nu se mai termina sau cand inundatiile ne satura de ape involburate, atunci cand uragane ne smulg din casele noastre si ne lasa far'adapost sub stele. De ce trebuie sa spunem ca intr-o zi vom realiza tot raul facut si ca din acel moment vom incepe sa ne indreptam greselile facute, acea zi nu este in viitor ci este chiar azi, Pamantul nu mai poate indura prea mult, realizeaza ce inseamna siguranta casei tale, caci casa ta nu inseamna o camera, un apartament sau o vila, cu totii traim in aceeasi casa, ce trebuie sa formeze un camin in care toti membrii traiesc in compasiune si intelegere.

In orice loc te vei afla pe aceasta planeta, vei observa ranile lasate de trecerea omului. Oriunde vei merge vei gasi si oameni de bine, cu ei trebuie sa-ti unesti puterile si sa incerci sa alini durerea ce face ocol globului pamantesc.
Implica-te! In jurul tau sunt uneltele ce te vor ajuta sa-ti duci la bun sfarsit misiunea. Asa cum ei isi au ca unelte drujbele, topoarele, buldozerele, atatea masini si utilaje si noi avem mijloacele noastre sa ii oprim, pentru ca noi suntem cei multi, pentru ca in noi zace puterea, pentru ca noi PUTEM.

De aici din Pitesti de unde va scriu nu pot sa ma implic direct in salvarea padurilor tropicale dar cu siguranta pot lupta impotriva celor care vor sa ne asfixieze defrisand padurea Trivale. Cine vrem sa vina sa faca asta pentru noi? Fiecare, acolo unde este, are coltul sau de viata pe care trebuie sa-l protejeze.

Noi avem padurea Trivale, ea este cea care mentine balanta in echilibru in Pitesti, ina un echilibru precar. In talerul negativ se afla puternica industrializare din aceasta zona, petrochimia Arpechim si uzina Dacia. Daca ne descotorosim de plamanul nostru verde, o sa sfarsim sub greutatea talerului otravitor ce ne va zdrobi.

Exista si o poveste in care finalul ar putea fi unul fericit, in care oamenii ar realiza pericolul ce ii pandeste si ar incepe sa planteze copaci si sa-i ajute sa-si intinda crengile cat mai aproape de cer. Nu am vazut pana in prezent ca parcarile sa fie decopertate si in locul lor sa rasara spatii verzi, dar timpul nu este inca pierdut. Aceasta e nomalitatea.

Daca esti constient de tot ceea ce se petrece in jurul tau raspunde cand iti este intinsa o mana de ajutor, nu ramane indiferent fata de cei lupta pentru binele nostru al tuturor, implica-te in actiunile ce isi au drept scop protejarea naturii.
Pasul facut de noi este unul mic si timid, dar cu cat vom fi mai multi vom putea creste ritmul, nu vrem sa batem pasul pe loc, vrem sa ne eliberam de orice piedici si intr-un final sa putem alerga liberi.

Am cazut Claie Peste Gramada !!!

In cele ce urmeaza voi descrie aventurile ultimei zile de mai, petrecuta in saua bicicletei si nu numai :)). Voi aborda o prezentare ceva mai schematica, in care voi lasa mai mult pozele sa vorbeasca, pentru ca unele dintre ele nu au nevoie de cuvinte, cele ce urmeaza au sa o dovedeasca.

Staring:

Ioana

Bicicleta:
Custom home-made full-suspension
Ture pe bicicleta:
Pitesti - Cotmeana
Pitesti - dealurile Stefanesti - Golesti
Pitesti - Poiana Lacului - Cocu
Site personal:
http://www.ioana86.hi5.com




Cristi
Bicicleta:
Santosa Alpha Tech
Ture pe bicicleta:
Pitesti - Campulung - Ref. Iezer
Pitesti - Podu Dambovitei - Pecineagu
Pitesti - Curtea de Arges - Barajul Vidraru
Site personal:
www.modjosworld.blogspot.com



Eu :))
Bicicleta:
DHS Climber
Ture pe bicicleta:
Pitesti -Mioveni - Bajesti
Pitesti - Costesti - Mirosi
Pitesti - dealurile Stefanesti - Golesti
Site personal:
www.ClaiePesteGramada.blogspot.com






O balta

Locatie

Traseu

Pitesti - Maracineni DN 73 - Micesti DJ 740 - Pauleasca - (no roads! no rules!) - Zarnesti DC 223 - Valea Marului- Calotesti - Galasesti - Rogojina - Budeasa Mare - Maracineni - Pitesti

Inceputul acestei escapade este cat se poate de firesc, ne intalnim toti trei in centru, mai mesterim cate ceva pe la biciclete sa ne asiguram ca avem frane, aruncam o privire pe o harta a Argesului si ne hotaram sa facem un traseu neumblat de noi pana atunci.
Zis si facut, sarim pe sei si iesim rapid din oras pe drumul spre Campulung Muscel, cotim stanga spre Budeasa dar ne urmam traseul spre Micesti. Aici facem o mica vizita principalului punct de atractie al zonei, conacul de la tara al avocatului Istrate N. Micescu.

Nu zabovim prea mult si pedalam in continuare pe drumul de duce spre Pauleasca, in stanga si in drepta case, pomi si oameni stand pe banca la poarta. La un moment dat se schimba peisajul si parasim asfaltul si urma sa ridicam praful de pe drumul pietruit ce ni s-a oferit.
O alta atractie, pe vremuri, intalnita de noi este Tabara de la Pauleasca, acum aflata in paragina


De aici intampinam tot mai multe probleme, drumul devine aproape impracticabil pentru ca un mic rau serpuieste in calea noastra si suntem instiintati de un satean ca n-ar fi chiar indicat sa ne continuam urcusul pentru ca umeaza sa traversam un sat de tigani.
Asadar, facem o mica pauza, mai mancam si noi cate ceva, gandim perspectiva traseului si ne hotaram sa traversam dealul din stanga. apoi care cum poate isi cara bicicleta pe un urcusul bine afundat in noroi. Inaintam cu chiu cu vai si nimerim intr-o poienita populata de oi si capre.





Toate bune si frumoase pana in clipa cand o rog pe Ioana sa imi faca o poza cu mine trecand cu viteza printr-o balta, pedalez pedalez prin viteza...si uite ce a iesit:

Click pe poza pentru marire!


Am facut si eu baita :)) dar tot nu m-am lasat asa ca am mai tras o dubla:

Cam asa imi doream sa iasa poza, dar acum am doua poze cu balta :)))

Langa ea ne-am oprit sa-mi storc si eu hainele de pe mine, ca altele nu mai aveam le-am lasaat sa se usuce macar putin, mi-am spalat ranile si am plecat mai departe. A urmat o coborare lunga si frumoasa pe care mi-ar fi parut rau sa o ratez daca ma loveam mai tare. Am nimerit undeva in satul Zarnesti am intrat pe asfalt si am gonit spre casa caci mai era destul de pedalat pana acasa.

Incendiu de Vegetatie

Azi 24 aprilie 2009 iesit la o plimbare cu bicicleta ce se dorea placuta alaturi de prietenul Cristi, am avut ocazia sa traiesc o experienta deloc placuta ce imi confirma inca o data ca societatea in care traim este nepasatoare, chiar indiferenta fata de natura.

Astfel ma intalnesc cu Cristi si ne fixam drept traseu pentru ziua de azi, dealurile de la Stefanesti. O ruta devenita clasica pentru noi atunci cand alegem sa ne plimbam cu bicicleta in afara orasului, privelistea e chiar frumoasa din varf, e liniste si pace, multa verdetea, uneori se-ntampla chiar sa zarim caprioare, intr-un cuvant, e un loc numai bun pentru o scurta escapada.

Totul decurge normal, iesim din oras fara probleme de trafic, ajungem in Stefanesti, iar la un moment dat parasim definitiv asfaltul si incepem urcusul spre coama dealurilor. Fiind o zi insorita si chiar calduroasa ne refugiem la umbra codrului des si pedalam fara nici o graba incercand sa ascultam ce vietati sunt prin preajma. Apropiindu-ne de iesirea din padure cautam un drum neumblat de noi pana acum pe care sa il exploram. Dar stupoare, planurile ne sunt date peste cap, caci abia iesim din padure si ne izbeste un val dens de fum. Libera si nestingherita ardea o fosta plantatie de vita de vie plina de iarba uscata. Incendiul era strajuit din ambele parti de padure, iar focul nesupravegheat era intretinut de vantul ce batea fara mila raspandind flacarile, amenintand cu parjolul copacii din imediata vecinatate.

Ce e de facut, ce e de facut? Eu cu Cristi nu ne puteam bate cu flacarile de unii singuri cu mainile goale, dar cum mainile nu ne erau legate am sunat la 112 sa raportam organelor abilitate sa ia masuri privind acest incendiu de vegetatie. Cat se poate de civilizat am explicat unde arde, pe ce suprafata arde, cat a ars si cat de mult ar putea arde in continure daca nu se intervine rapid.

Cu toata increderea am asteptat salvatorii la fata locului, dupa cum primisem indicatii, dar dupa o ora nimeni nu se arata venind. Atunci am pus mana pe telefon si am sunat iar sa aflam daca pompierii sunt in drum spre noi si poate sa le mai oferim detalii in caz ca s-au impotmolit. Am fost asigurati ca au vazut fumul, ca sunt in drum spre noi, dar ca drumul prost le ingreuneaza deplasarea, asa ca sa stam linistiti ca vor ajunge in cel mai scurt timp. Cristi si cu mine chiar ne-am bucurat ca apelul nostru n-a fost considerat vreo farsa am asteptat langa incediu pentru inca 2 ore, vazand cum focul se extinde si cum din pacate a inceput sa arda si vegetatia din padure.

Pentru a treia oara sunam la 112, sa ne lamureasca si pe noi cineva daca chiar vin pompierii sau daca e cazul sa incepem sa ne rugam sa ploua, pentru ca alta speranta nu vedeam. O voce ce isi pastra calmul ne spune ca vom fi sunati de catre pompieri si ne inchide telefonul. Asadar uitati cum la ora 8 seara inca mai asptept sa fiu sunat de "salvatori" sa le pot fi de folos in lupta cu focul. Va las pe voi sa trageti concluziile!