luni, 1 iunie 2009

Am cazut Claie Peste Gramada !!!



In cele ce urmeaza voi descrie aventurile ultimei zile de mai, petrecuta in saua bicicletei si nu numai :)). Voi aborda o prezentare ceva mai schematica, in care voi lasa mai mult pozele sa vorbeasca, pentru ca unele dintre ele nu au nevoie de cuvinte, cele ce urmeaza au sa o dovedeasca.

Staring:

Ioana

Bicicleta:
Custom home-made full-suspension
Ture pe bicicleta:
Pitesti - Cotmeana
Pitesti - dealurile Stefanesti - Golesti
Pitesti - Poiana Lacului - Cocu
Site personal:
http://www.ioana86.hi5.com




Cristi
Bicicleta:
Santosa Alpha Tech
Ture pe bicicleta:
Pitesti - Campulung - Ref. Iezer
Pitesti - Podu Dambovitei - Pecineagu
Pitesti - Curtea de Arges - Barajul Vidraru
Site personal:
www.modjosworld.blogspot.com



Eu :))
Bicicleta:
DHS Climber
Ture pe bicicleta:
Pitesti -Mioveni - Bajesti
Pitesti - Costesti - Mirosi
Pitesti - dealurile Stefanesti - Golesti
Site personal:
www.ClaiePesteGramada.blogspot.com






O balta












Locatie


Traseu


Pitesti - Maracineni DN 73 - Micesti DJ 740 - Pauleasca - (no roads! no rules!) - Zarnesti DC 223 - Valea Marului- Calotesti - Galasesti - Rogojina - Budeasa Mare - Maracineni - Pitesti


Inceputul acestei escapade este cat se poate de firesc, ne intalnim toti trei in centru, mai mesterim cate ceva pe la biciclete sa ne asiguram ca avem frane, aruncam o privire pe o harta a Argesului si ne hotaram sa facem un traseu neumblat de noi pana atunci.
Zis si facut, sarim pe sei si iesim rapid din oras pe drumul spre Campulung Muscel, cotim stanga spre Budeasa dar ne urmam traseul spre Micesti. Aici facem o mica vizita principalului punct de atractie al zonei, conacul de la tara al avocatului Istrate N. Micescu.



Nu zabovim prea mult si pedalam in continuare pe drumul de duce spre Pauleasca, in stanga si in drepta case, pomi si oameni stand pe banca la poarta. La un moment dat se schimba peisajul si parasim asfaltul si urma sa ridicam praful de pe drumul pietruit ce ni s-a oferit.
O alta atractie, pe vremuri, intalnita de noi este Tabara de la Pauleasca, acum aflata in paragina


De aici intampinam tot mai multe probleme, drumul devine aproape impracticabil pentru ca un mic rau serpuieste in calea noastra si suntem instiintati de un satean ca n-ar fi chiar indicat sa ne continuam urcusul pentru ca umeaza sa traversam un sat de tigani.
Asadar, facem o mica pauza, mai mancam si noi cate ceva, gandim perspectiva traseului si ne hotaram sa traversam dealul din stanga. apoi care cum poate isi cara bicicleta pe un urcusul bine afundat in noroi. Inaintam cu chiu cu vai si nimerim intr-o poienita populata de oi si capre.





Toate bune si frumoase pana in clipa cand o rog pe Ioana sa imi faca o poza cu mine trecand cu viteza printr-o balta, pedalez pedalez prin viteza...si uite ce a iesit:

Click pe poza pentru marire!


Am facut si eu baita :)) dar tot nu m-am lasat asa ca am mai tras o dubla:

Cam asa imi doream sa iasa poza, dar acum am doua poze cu balta :)))

Langa ea ne-am oprit sa-mi storc si eu hainele de pe mine, ca altele nu mai aveam le-am lasaat sa se usuce macar putin, mi-am spalat ranile si am plecat mai departe. A urmat o coborare lunga si frumoasa pe care mi-ar fi parut rau sa o ratez daca ma loveam mai tare. Am nimerit undeva in satul Zarnesti am intrat pe asfalt si am gonit spre casa caci mai era destul de pedalat pana acasa.

4 comentarii:

Shake spunea...

=))))) 1. ma bucur ca esti ok
2. am ras cu lacrimi
3. poza e priceless :)))))

Numai bine! Shake

Anonim spunea...

numai tu puteai sa reusesti;)...:))

Lavinia spunea...

Soarele sa-ti straluceasca-n cale toata vara asta, rasplata pentru blogpostul asta!!! Si tie si Ioanei! Sa o pupi ca un mosulica din partea mea! Hahahahah

Unknown spunea...

Hei, dar sunteti nebuni, pe bune!
Mi-ati starnit nostalgii... in tabara de la Paulesca am fost, in 1987 (treceam in cls a X-a)... am recunoscut poarta... si mi-am amintit cateva peripetii cu tiganii din zona... am iesit in afara gardurilor taberei (fara consimtamant) cu paturi, papica, bere, tigari si un casetofon, pentru ambient, si ne-am oprit pe langa rau.. au rasarit, ca din apa si ne-au inconjurat cativa colorati si caii lor... am luat-o la fuga, urcand aproape pieptis un deal, pe iarba caruia imi alunecau opincutele, tinand casetofonul in mana... de jos striga unul: "prinde-o pe aia cu casetofonul!"... nu stiu cum mi-a intins cineva o mana si m-a tras in sus... am ajuns pe drum drept, in padure, fugeam mancand tarana, gipsy aruncand cu pietroaie dupa noi... inapoi in tabara, nu am mai repetat aventura... in ultima noapte, foc de tabara, autocarele in curte, pregatite... la poarta, tigani fiorosi cu furci si topoare.. n-a mai fost nicio petrecere, ne-am strans toti copiii intr-o singura cabana, profesorii faceau de paza afara... nu a inchis nimeni un ochi, toata noaptea.. la 5 in zori, am plecat... nu voi uita niciodata.