Claie peste gramada!: Curatenia de Paste

In perioada premergatoare sarbatorii Invierii Domnului in fiecare casa se munceste cu spor la curatenia de Paste, pentru a intampina cum se cuvine aceasta sarbatoare. Dar cum casa noastra, a celor despre care veti citi in cele ce urmeaza nu inseamna patru pereti, ci ea este pretutindeni unde gasesti aer curat, apa si verdeata, ne-am mobilizat pentru a curata un mic colt din ceea ce numim noi acasa.

Stransi la un loc de Clubul de drumetie montana "Romania Pitoresca" ne-am intalnit joi 16 aprilie la malul barajului Bascov pentru a curata insula ce se afla in centrul acestui lac de acumulare.
Inca adormiti si zgribuliti de racoarea diminetii umplem trei barci cu toate cele trebuincioase unei escapade in natura ce se va intinde pe durata a 3 zile. Ne-am inarmat cu provizii serioase de mancare, pentru a ne asigura necesarul de energie sa putem vasli cu spor si sa eliberam insula de PET-urile ce o sufocau. Usor ne desprindem de ponton, pornim motorul barcii "locomotiva" si trenuletul format din barcile inlantuite lasa in urma malul si isi urmeaza tinta precisa: insula!
Insula incarcata de copaci desi, de care se agata liane, si aparent innacesibila, ne face cu ochiul oferind o poenita drept loc de campare ecologistilor veniti in ajutorul ei.

Tragem la mal, legam barcile apoi le descarcam si tabara noastra prinde cat de cat forma, ridicam in vant steagul, ne echipam cu saci menajeri, manusi si cange, formam echipe de cate doi omuleti verzi, ne imapatim in barci si incepem eliberarea insulei de sub robia PET-urilor. Berta ramane consemnata la tabara si insarcinata cu preparea mesei de pranz.
Eforturilor noastre se alatura si angajati ai "Apelor Romane" si vaslind contra curentului acostam din loc in loc la mal si umplem barcile de inesteticele bidoane de plastic de plutesc de jur imprejurul insulei. Astfel eu raman in barca cu Adriana , Elena cu Catalin, plus alte doua barci aparinand angajatilor Apelor Romane, iar Horia beneficiind de mobilitatea oferita de barca cu motor face un du-te vino si ne goleste din cand in cand barcile, ducand sacii plini la mal. Orele trec, noi progresam vizibil, lasand in urma noastra malurile curate, exact asa cum ar trebui ele sa fie de fapt. Cand soarele ardea pe cea mai inalta pozitie a boltei ceresti ne retragem cu totii la tabara de baza sa gustam din mancarea facuta de Berta. Nici nu apucam sa tragem la mal si ne intampina mirosul de varza la ceaun cu costita, care nicicand nu a fost mai buna ca atunci, asta si din cauza oboselii si a poftei de mancare ce ti-o da balacitul.

Abia terminam de mancat si tocmai cand ma pregateam sa ma bag putin la umbra in cort, sa-mi fac putin siesta, o alta barca trage la mal, in ea se aflau un reporter si un cameraman de la televiziunea locala Arges TV, dornici sa ne filmeze la lucru. Asadar spun adio cortului si ne risipim pe lac reluandu-ne munca iar pana la lasarea serii lucram fara intrerupere, dar timpul trece repede si placut pe lac.
La lasarea intunericului o parte din noi au ramas pe insula, iar o parte s-au dus la casele lor.
Desi aveam cortul ridicat si eram pregatit sa-mi petrec noaptea in mijlocul lacului, am preferat sa merg acasa in Pitesti in incercarea de a mai coopta si alti voluntari pentru a doua zi, dar cautarile mele n-au dat rezultat.

Astfel ma intorc vineri dimineata pe bicicleta, iar la ponton sunt asteptat de Horia cu barca, mai luam cu noi pe Alina, pe Nutza, pe Mircea si pe Cristi si plecam iar pe insula noastra. Luam micul-dejun acompaniati sonor de antrenorii de caiac canoe ce isi aclamau sportivii: "Haide haide haideee!!". Era tare amuzant sa ii auzim repetand mereu cuvintele astea pe acelasi ton.
Terminam de mancat, reorganizam echipele, lasam barcile la apa si incepe o noua zi de ecologizare. Lucrurile decurg lafel pana la lasarea intunericului: noi umplem barcile cu saci de gunoi, Horia ii cara la mal si tot asa. Oarecum munca noastra se complica deoarece trebuie sa ne strecuram prin stuf sa putem strange pet-urile ce incercau sa-si piarda urma in desis.
O data cu lasarea intunericului punem capat actiunii noastre si ne retragem la corturi, strangem lemne si punem ceaunul la foc sa ne putem gati cina bine-meritata.

Dupa ceva vreme mai primim printre noi doua barci pline de oameni ce aduc cu ei o chitara, bere si buna dispozitie. Stransi in jurul focului cantam si ne veselim pana la 4 dimineata, cand o mica ploaie ne sperie oaspetii. Asadar ei pleaca, noi ramanem si linistea se asterne. Ne bagam rapid in sacii de dormit si ne inchidem rand pe rand in corturile noastre. Imi era tare dor de cortul meu, i-am dus lipsa toata iarna.

Sambata dimineata ne trezim tarziu dupa rasarit si chiar daca deschidem corturile sa intre soarele si vantul nu ne grabim sa iesim din saci, ( "mai lasa-ma nitelus ca e bine in culcus" ). Pana la urma scoatem nasul la lumina, mai apridem un mic foc sa pregatim micul dejun, apoi ne mobilizam cu toii sa spalam barcile.

Timpul se scurge, am mai fi zabovit mult si bine, dar unii dintre noi mai au si treaba pe acasa, asa ca strangem corturile, impachetam sacii, stingem focul si imbarcam totul si lasam in urma insula ce ne-a gazduit aceste 3 zile, doar ca acum si-a recapatat stralucirea de odinioara, cand pe aceasta lume nu existau pet-uri si oamenii erau mai apropiati de Natura Mama. La revedere tabara draga!